Gânduri de seară............

Cu ochii-nchişi, eu te privesc mai bine,
căci alte lucruri dimprejur nu-i fură;
adorm şi-n vis eu te zăresc pe tine
şi-mi luminezi deodată noaptea sură.
Tu, umbră printre umbre, luminoasă,
ce-ascunde chipul tău privirii mele,
când raze lucitoare-n juru-i lasă,
ca sclipitul îndepărtat de stele?
Ce fericiţi mi-s ochii peste zi,
când ei te văd aşa cum eşti întreagă,
de-n miezul somnului tu poţi răzbi
până şi-n vise cu făptura-ţi dragă!
     Când nu te văd, te caut noaptea-n vis,
     căci somnu-mi ţine chipul tău închis.(William Shakespeare)

Gânduri de seară.............

Dar nu-nţelegi că e cu neputinţă
O clipă să mai gust din cele duse? ...
Cu farmecul durerilor răpuse,
Din preajmă-mi fugi, deşartă năzuinţă!

Astâmpără-te, dor de vremi apuse,
Prilej de nesfârşită suferinţă ! ...
S-a stins, cum nici n-ar fi avut fiinţă,
Frumosul vis, ce-atât de drag îmi fuse!


Uitare, vin’ cu liniştea ta dulce,
Zi gândului că-i ceasul să se culce :
E noapte, stinge lampa amintirii;  (Alexandru Vlahuţă - Dar nu-nţelegi că e cu neputinţă)

Gânduri de seară.........

Bună seara, iubito, te aştept ca din cer
Să-mi aduci continente de palid mister.
Cu trenul acesta personal şi stingher.
Bună seara , iubito, te-aştept ca din cer.

Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte
Ca puţine mai sunt pe pământ lucruri sfinte.
Că intră iubiri prematur în morminte.
Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte.

Bună seara, iubito, sunt destui care vor
Să ne pună la uşa iubirii zăvor,
Să pună cătuşe cuvântului dor.
Bună seara , iubito, sunt destui care vor.



Bună seara, iubito, te aştept ca şi când,
Numai dragostea noastră ar fi pe pământ.
Mai presus de căderi, de măriri, de cuvânt.
Bună seara, iubito, te aştept ca şi când........(Lucian Avramescu)

Gânduri de seară...............

Lacrimă din soare plină de culoare,
Zâmbet de lumină sufletul mi-alină.
Caut primăvara care vine întâia oară
Ai adus cu tine dimineţi senine.
Pentru tine, să ştii număr noapte şi zi

De şapte ori în şase seri
Prin vise îmi cutreieri
Din cinci poveşti în patru eşti
Şi-mi spui că mă iubeşti.
Din trei lumini doi ochi senini
Sunt ochii tăi iubito.
Unul este gândul care m-a făcut să cânt
Pentru tine…
Pentru tine să ştii, număr noapte şi zi.


Stea târzie-n noapte, gânduri fără şoapte.
Soare ascuns în mare, unde eşti tu oare ?
Fiecare clipă care trece fără tine,
Mă cuprinde dorul zilelor senine.
Pentru tine să ştii, număr noapte şi zi...

De şapte ori în şase seri
Prin vise îmi cutreieri
Din cinci povesti în patru eşti
Şi-mi spui că mă iubeşti.
Din trei lumini doi ochi senini
Sunt ochii tăi iubito,
Unul este gândul care m-a făcut să cânt.


De şapte ori în şase seri
Prin vise îmi cutreieri
Din cinci povesti în patru eşti
Şi-mi spui că mă iubeşti.
Din trei lumini doi ochi senini
Sunt ochii tăi iubito.
Unul este gândul care m-a făcut să cânt
Pentru tine…
Pentru tine…să ştii, număr noapte şi zi
Pentru tïne......

Gânduri de seară............

Tot mai trăieşti, bătrână mamă?
Ţie, cu supunere, mă-nchin!
Mica-ţi casă, seara de aramă,
Lumineze-o paşnic şi senin.
Mi se scrie că eşti tulburată,
Că ţi-e dor de mine ne-ncetat,
Că ades baţi drumul, supărată,
În paltonul vechi şi demodat.
În albastre seri ţi se năzare
Gând pustiu, ce lacrimei dă val,
Că la crâşmă-ntr-o-ncăierare
Mi s-a-nfipt în inima-un pumnal.
Mamă, nu-i nimic! Delirul fură
Gândul tău, ducându-l spre prăpăd.
Nu-s beţiv chiar în aşa măsură
Ca pierind, să nu te mai revăd.
Ca-n trecut, mi-i inima duioasă,
Am un vis, un vis pe care-l storc;
Să mă smulg din dorul ce m-apasă
Şi la noi acasă să mă-ntorc.



Eu voi reveni, pe când răsfaţă
Pomii-n floare, satul meu tăcut;
Dar să nu mă scoli de dimineaţă,
Cum opt ani în urmă, ai făcut.
Nu trezi deşertăciunea crudă,
Nici regretul că mă risipesc
Prea devreme, pierdere şi trudă
Mi-a fost dat, trăind, să pătimesc.
Să mă rog, tu nu-mi mai da poveţe!
Nu-i nevoie! Duse-s câte-au fost.
Numai tu-mi eşti reazem la tristeţe,
Numai tu, dai vieţii mele, rost.
Fie-ţi deci, neliniştea uitată,
Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat,
Nu mai bate drumul, supărată,
În paltonul vechi şi demodat... (Esenin)

Gânduri de seară..........

Pietre-n cale, mereu pietre
Nime-n beznă nu mă-ndreaptă.
Pân' la tine nici o piatră
Nu mai vrea să-mi fie treaptă.

Lung e drumul, ceasu-i lung
Rogu-mă, mă rog într-una.
Noaptea să-mi ajute luna
Pân' la tine să ajung.





Pietre sunt şi iarăşi pietre
Pe poteca mea de dor.
Greu se lăsă, greu se lasă
Dumnezeul pietrelor. (Lucian Blaga)

Gânduri de seară................

"Verzi-tulburi ochii-i galeş revarsă pe sub gene
Ispita pătimaşă şi doru-nveninat.
E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,
În grelele-i veşminte păşind măreţ şi-alene.

Mişcările-i sunt line, molatece, viclene,
Şi dulcele-i grai curge duios şi răsfăţat.
Dar, cine-i cată-n faţă se pierde săgetat
De negrul arc ce-mbină trufaşele-i sprâncene.

Muiată-n nestimate şi-n horbote de fir,
În mâna-i - spelbă floare de ceară străvezie -
Ea poartă pe subţirea năframă naramzie

Ca un potir de sânge un roşu trandafir -
Şi, tot ca el, rănită în plină tinereţe,
Tânjeşte, se-nfioară şi moare de tristeţe." (Mateiu Ion Caragiale)

Gânduri de seară.......

Poţi să-mi iei tot ce-am mai scump pe lume
Poţi să-mi iei zile, nopţile sau anii de vrei,
Să mă laşi singur într-un loc anume
De unde să nu pot vreodată să mă întorc la ai mei,

Dar să nu-mi iei niciodată dragostea............



Poţi să mă faci una cu pământul
Să mă calci în picioare de-o mie de ori,
Să mă sfâşii cu dinţii şi-apoi să chemi vântul
Să-mi împrăştie trupul într-o mie de zări,

Dar să nu-mi iei niciodată dragostea...............


 .............................................

Poţi să mă torni într-un pahar cu apă
Sau să mă uiţi pe fundul mării printre peştii răpitori.
Să mă laşi să plutesc pe un val în Marea Moartă,
Sau din cer cu ploaia încet să mă cobor,

Dar să nu-mi iei niciodată dragostea......

Gânduri de seară..................

Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată
e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, ţâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.



Caut, nu ştiu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Sub stele de ieri,
sub trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.(Lucian Blaga)

Dorul

Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.

Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii. (Lucian Blaga)

















  

Gânduri de seară............

Am poposit pe panta-nfiorată
De soarele ce-n ochi îţi tremura
Şi mâna ta mlădie, luminată

Ca un grumaz de lebădă, târa
Pe fruntea mea o dâră de jăratic.
Era o zi de vară şi era

Un vânt îndemânatic şi molatic
Şi-n păr îţi răsfira îmbătător
Mirosul viu al cimbrului sălbatic.

Sub braţul tău visam şi mi-era dor
Şi tot mai dor de degetele tale
Să mă topesc în desmierdarea lor.

Părea că-n floarea mâinii tale pale
Setoasa inimă mi s-a-ngropat
Ca o albină-n pâlnii de petale.

Iar împrejur, părea redeşteptat
Şi smuls de-a ta fermecătoare mână
Un dor cu dorul meu îngemănat :

Ca namile târându-se-n ţărână
Din largul zilei ce le-nfierbânta
Colinele culcate într-o rână
Cerşiau, setoase, desmierdarea ta. (Nichifor Crainic)

Gânduri de seară..............

Ţi-aduci aminte vară când tânărul noroc
Ne pârguia iubirea cu dogorâri de foc ?
Rotunda nesfârşire de-azur ne-nfăşura,
Şi albul feţii tale de dor se-mpurpura.

Făptura ta cu linii curgând în mlădieri
Şi cu mişcări agale topite-n adieri
Se profila armonic pe dulcile-arătări
De dealuri ondulate în adâncimi de zări.

Te dăruise firea cu farmec ne-ntrecut
Şi, bună ca pământul din care ne-am născut,
Împrăştiai în preajmă un har nelămurit
De roade pârguite pe dealul însorit.

Colină înflorită sub cerul străveziu,
Visând în văl de ceaţă subţire şi-albăstriu,
Te-nvăluiam, frumoaso, ca-ntr-un fantastic fald
În larga revărsare a sufletului cald.

O boare răcoroasă din umbră de molizi
Mi te-a făcut deodată frumoşii ochi să-nchizi
Şi-n fâlfâirea clipei, adânc ai suspinat, -
Pe gura ta, suspinul eu trist l-am sărutat.

Şi-n vară când un soare fecund ne-nfăşura
Şi inimile-n pârgă de dor le-nflăcăra,
Ni-am presimţit ca-n ceaţă de toamnă şi-n pustiu
Norocul nostru, scumpo, brumat de timpuriu. (Nichifor Crainic - Romanţa verii)

Gânduri de seară...............

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De când mă simt tot mai bogat de tine.
Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna
Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.

Şi uite n-are cine să ne-ajute
Abia-şi mai ţine lumea ale sale.
Şi-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.


Şi te iubesc cu milă şi cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie.
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru o veşnicie.


Prin gări descreierate accidente
Marfare triste vin în miezul verii.
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca să te apropii şi ca să te sperii.

Jur împrejur privelişti aberante
Copii fragili ducând părinţi în spate.
Bătrâni cu sănii gri de os pe pante
Şi albastroşi venind spre zări uscate.


Mi-e dor de tine şi îţi caut chipul
În fiecare margine a firii.
În podul palmei dacă iau nisipul
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

I-aud prin bătălii din vreme-n vreme
Ostaşii gărzii tale ţi se-nchină.
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chïp slavon şi nume de regină.